E o dupa amiaza frumoasa de iarna, e ziua mea, m-am imbracat elegant si ma pregatesc sa plec catre parintii mei.
Ma vede, stiu ca ma vede asa cum si eu l-am vazut de departe. Ochii nostri se intalnesc doar pentru o clipa suficient ca el sa ma invite sa iau loc langa el, prefer sa ma asez in spate insa. Ma intreaba unde mergem si ii dau adresa.
Inevitabil discutia porneste.... chiar de la adresa.
Exista un Dumnezeu!! - exclama incantat - sa mai zica cineva ca nu exista!!! Stiti, mama mi-a spus decand eram mic ca trebuia sa ma cheme Toma nu Razvan, cu timpul am citit (opa! a folosit cuvantul cu "c") si am aflat despre viata lui si nu era un baiat rau, i-am zis si mamei si mi-a zis: pai vezi?!
Tocmai primisem de la Cami postarea cu tipurile de taximetristi si deja il catalogasem la "credincios" desi lipseau elementele definitorii ca cruciulitele si iconitele. Fals! nimic nu putea sa fie mai fals!
Se lanseaza intr-un monolog despre deontologia (nu, nu s-a balbait cand a spus cuvantul asta) profesiei de taximatrist si mi-a spus ca daca si-ar deschide el un cabinet jumatate din ei nu ar trece examenul psihologic pentru ca, vezi doamne?, el e un psiholog deghizat in taximetrist.
Recunosc ca folosea un limbaj putin mai elevat decat predecesorii sai si pentru o clipa chiar l-am crezut. Am pornit o discutie despre nebunii care m-au condus pana acum prin oras. A folosit cuvinte pompoase ca: refulare, eu social, supra eu si a concluzionat ca asta spune multe si despre mine.... Eram hotarata ca daca zice ceva rau despre mine sa il intorc la originile lui insa imi spune ca eu sunt genul de persoana care incurajeaza destainuirile si "eliberarea eului personal" pentru ca se vede de la distanta ca sunt o persoana deschisa cu simtul umorului.... Mai sa vezi ca e chiar un fin psiholog, iata ce bine m-a citit!!!!
Eram aproape mandra ca sunt condusa pe sosele patriei de un psiholog care fara indoiala din cauza crizei a trebuit sa renunte la profesia lui si sa se apuce de taximetrie, sa puna o paine pe masa copiilor lui. Si el spunea bancuri (deloc porcoase) si eu ma umflam in pene ca mare noroc era pe capul meu sa merg cu un om nu numai sanatos la cap ci un ditamai psihologul!
Aproape de destinatie il intreb: dar de ce profesati meseria asta si nu sunteti psiholog? (vezi ce limbaj? puteam sa il intreb: "da' da ce esti taximetrist?" insa aveam in fata mea un om cult)
Imi raspunde ca e greu, ca pasiunea lui si motivul pentru care va ramane in istorie este adictia. Ca prieteni lui doctori spun: ce adictie? dependenta! dar nu e asa si ca a vorbit si cu Sorin (Oprescu) prieten bun cu el si i-a zis: Sorine, hai mai bine sa intri in istorie ca cel care a declarat alcoolismul o boala si nu doar o dependenta, de-le-n colo de strazi!
dar e greu, lumea vrea voluntariat, suntem la coada Europei ca toti au AA si toti trateaza alcoolismul ca boala numai noi facem doar terapie si nu si medicatie.
Mi-a fost mila de el... nu am avut inima sa ii spun ca si la noi, de ani buni, alcoolismul e tratat ca o boala si nu doar ca o dependenta si ca.... nu va intra in istorie.... doar aici in www va ramane o buna bucata de timp :P
Revin la faptul ca ii prefer pe nebunii care se manifesta decat pe cei care par normali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu