RObotzi

Acest post poate contine limbaj vulgar (desi am cenzurat cat am putut)



Era o zi de iarna... faceam surf pe internet si ma oprisem ca de fiecare data pe site-ul lui Fulgerica unde gasesc postarea: ROboti - desene animate.
Erau doua episoade (cel pilot si primul episod). Cu rugamintea de a-mi scuza limbajul, dupa ce am vazut cele doua episoade nu puteam sa ma opresc din a spune: te caci pe tine cu stropi si sa rad isteric. Am vazut primele doua episoade de nenumarate ori. Le-am aratat prietenilor si am creat un mic fan club Roboti...

Desigur aici e momentul in care va vorbesc despre maimutele creative dar nu, nu despre echipa vreau sa vorbesc si nici despre realizarea lor ci despre isteria creata in jurul acestui fenomen numit RObotzi.

Stiu ca majoritatea celor care ma citesc sunt cam de-o seama cu mine si accept faptul ca poate, nu sunteti chiar la curent cu fenomenul. Asa ca permiteti-mi sa va fac o mica descriere:

Mergand pe strada catre munca, intr-o dimineata, surprind o conversatie intre doi copii care nu cred ca aveau 10 ani. Primul ii explica celui de-al doilea:
- intelegi ma? in numele lui satan zice ca sa nu zica ce dracu!? Tare nu?
Merg linistita mai departe. In aceiasi zi aud in autobuz: baaaaaaai asta e ciocafonu' lu' lady Gogu!!!!
Eu sa mor de ras cand i-am auzit restul oamenilor pareau usor contrariati :))))

Catva zile mai tarziu, in mall, ea ii spune lui: hai sa luam bilete la filmul asta..... te rog dulce ca o savarinaaaaaa; iar mai apoi, in acelasi mall: "in numele lui Trompi!!"

Desigur mai sunt exemple insa de departe cel mai clar exemplu este canalul lor de pe youtube.
Sa o luam cu inceputul:

Initial au promis pe site ca vor posta cate un episod in fiecare joi. Saptamana trecuta insa au postat trecut bine de miezul noptii. Pentru a se recompensa fata de fani au promis ca saptamana viitoare, adicatelea azi, vor posta la ora 19 fix "plus minus cateva minute".
Absolut intamplator pe la 19.30 mi-am amintit de ei si am vrut sa vad noul episod. Nu aparuse! ce aparuse insa era un sir enorm de comentarii pe canalul de youtube (la nivelul de 15.000) majoritatea isi bagau si isi scoteau in cei de la creative monkyz pentru ca intarziasera cu postarea. 30 min mai tarziu de depasisera 20.000 comentarii cam in aceiasi nota, desi trebuie mentionat ca multi isi bagau si isi scoteau intre tema de la mate si cea de la romana, ba chiar amenintau (sau promiteau inca nu stiu cum sa interpretez) ca maine vor lipsi de la "Diriga" si vor veni acasa sa se uite la filmulet.
Acum sunt aproape 22.000 de comentarii pe youtube, cateva sute probabil pe pagina lor de facebook si site-ul lor picat.

M-a revoltat foarte tare atitudinea lor. Pe de o parte imi imaginez ca baietii aia primesc cateva zeci de mesaje de notificare pe secunda (de la youtube si fb) ceea ce nu poate fii placut si nici nu poate sa ajute cu uploadarea si pe de alta parte (si adevarata sursa a furiei mele) m-a deranjat atitudinea de: sa-mi bag ****** de ce nu  e gata?! ati zis ca la 19, e deja 19.25!!!! unde e filmuletul?
Pai cum iti permiti mucosule?! sunt angajatii tai? ii platesti? ii plateste cineva? cine p****** ma-** esti tu sa te plangi ca nu e filmul gata cand nici nu platesti si nici nu muncesti la el????

sincer? sunt cativa p**ifrici acolo pe care i-as da cu capul de tastatura!!! desigur sunt si altii ca mine care ii apostrofeaza pe dobitoci insa nu fac decat sa chinuie si mai tare site-ul si sa intarzie astfel postarea :(

Mai jos pun si episodul pilot pentru cei care vor sa inteleaga de ce "te caci pe tine cu stropi" restul se gasesc usor, nu mai dau indicatii...

A! era sa uit! cei de la CM au postat pe Fb scuze ca nu au postat mai devreme si au zis ca pe la 10 va fi on line. Acum, totul e scris intr-o nota politicoasa dar relaxata insa tare am eu impresia ca voiau sa scrie ceva cu muuuulte bipuri..... si sunt de inteles pana la urma

Si cateva comentarii de pe youtube.... totusi trebuie intrat pe canalul lor pentru a intelege isteria. Recomand sa incepeti pe la 21.55 :))

adytzu20006 (1 second ago)   hai in pula mea!!!!!!!! k astept de la 7..
	(1 sec ago) bai ciorbistilor... mai term k comm astea de-an pixu' ca nu rez nik.. xP
	(3 seconds ago) vai va rog punetil
	Au sters din greseala episodu ! Am surse sigure ! Apare vineri-sambata !!!
	(10 seconds ago)   :(( ah`....o ora jumate? :(
	(11 seconds ago)  Acum stati si asteptati, macar au zis ce au patit :))
	(12 seconds ago)   UITATI-VA IN STANGA ECRANULUI SI NU MAI DATI COMM-URI AIUREA!
	(12 seconds ago)   ba ce dati atata copy paste? vede lumea..nu mai dati anunt ca'n ziar!iese episodu cand iese...nu va impacientati...va rog...au nevoie shi astia de o viata,...nu's RObotzi!!hai k nu o sa muriti akma
	(12 seconds ago)   bueyy astai pacaleala de 3 martie ;)

Sufletului meu

Se spune ca la inceputul timpurilor oamenii erau completi, androgini... si ca zeii, gelosi pe fericirea oamenilor, i-au separat lasand pe fiecare sa isi caute la infint jumatatea..... ce te faci insa cand iti gasesti jumatatea apoi un suflet geaman?....

Sufelul meu geaman s-a urcat in trenul vietii in urma cu ceva timp (cat timp nici nu mai conteaza) si s-a asezat pe scaunul de langa mine.... Incet, incet am incropit o conversatie. La inceput stangace... dar cuvintele nici nu isi aveau rostul caci repede am remarcat ca e ca si cum m-as privi in oglinda ca si cum as vorbi cu mine.... Ti s-a intamplat vreo data sa incepi o propozitie si celalalt sa o termine in locul tau? stii oare cum e sa exclami acelasi lucru cu aceiasi intonatie in cor cu un alt suflet? sau cum e sa incepi doar sa spui ceva si sa vezi in ochii celuilalt ca stie despre ce e vorba si te intelege? Asa eram eu si sufletul meu geaman! Miezul petrecerilor din tren, mari suflete amatoare de poezie si cantec, povestitoare neintrecute dar mai ales mari amatoare de umor.
De fiecare data cand treceam peste un macaz si trenul se zgaltaia din toate incheieturile parand oricand gata gata sa se destrame gaseam sprijinul acestui suflet care ma privea calm si imi spunea: nu-i nimic, e doar un macaz, totul va fii bine!

Statiile veneau si treceau, noi ramaneam doua suflete pe aceiasi banca in acelasi tren. Nu a fost zambet care sa nu isi gaseasca reflectia in ochii acestui suflet, nu a fost lacrima nestearsa de el sau emotie neimpartasita....
Trenul si-a continuat mersul prin locuri scaldate de soare. Si ce bucurie mai mare puteam sa am decat sa impart toate aceste minunatii cu sufletul meu geaman? Dar....

Dar toate au un sfarsit. Intr-o noapte, fara ca eu sa stiu, in tren s-a urcat un alt suflet. Era perechea sufletului meu geaman si mi l-a furat....

Lucru ciudat cu trenul asta! Uneori distantele mari pot parea atat de mici iar cele mici, hauri de nedepasit. Sufletul meu geaman nu a plecat departe, e doar in alt vagon dar....



Desigur ne-am promis sa ne scriem, sa vorbim ca inainte, sa nu ne uitam.... Zgomotul trenului a tempertat in timp comunicarea noastra... scrisorile nu mai ajungeau la destinatie iar cuvintele se distorsionau. Legatura a ramas insa neschimbata..... simt ce simte sufletul meu geaman, traiesc ce traieste sufletul meu geaman, sufar si ma bucur alaturi de ea... Suntem in acelasi tren si orice mi s-ar spune STIU ca nu vom mai cobori din el decat impreuna...

De aceea maine, de ziua indragostitilor si de ziua de nastere a sufletului meu geaman ii spun "La multi ani!!" Cameliei cea care mi-a fost, ani de zile, alaturi la bine si la greu, doamna care recita Parazitii la fel de frumos si de bine cum recita Arghezi, cea care s-a plimbat cu tigaia de clatite prin 253, cea alaturi de care am recitat "In jurul unui divort" in fara Bancii Nationale, cea care a fost calcata de masina in fata mea si tot ce a putut sa spuna a fost: "Ce tare!", cea care m-a tinut de mana in momente de cumpana si care mereu a gasit un cuvant frumos pe care sa mi-l spuna atunci cand am avut nevoie, cea care m-a incurajat sa imi pun in aplicare cele mai nebunesti planuri si care acum, desi e departe, imi este la fel de apropiata.
Asadar: La multi ani Fomi!!!

Sa nu te puna mama naibii sa incepi sa plangi acum ca te spun!!!

De ce urasc instructoarele de fitness

Personal le urasc pentru ca nu sunt femei... sunt roboti!
Te intampina cu un zambet profesional alb (cu siguranta nici cafea nu consuma ca face rau!) intr-un costum de spandex care ii pune in evidenta perfect formele. Te uiti la ele si - ti zici: cu siguranta intr-o luna ajung si eu asa! Picioarele nu au picatura de celulita, abdomenul este perfect plat, sanii fermi (in cele mai nefericite cazuri si generosi) maini perfecte fara piele lasata si o postura ca la armata.

Dupa ce iti zambesc frumos si iti arata sala te analizeaza din cap pana in picioare si incepe:
mmmmda deci lucram picioarele sa scapam de aripioare (Aripioare? ce aripioare??? asa arata dupa ce le-am dat eu jos!! pe scari!!!) abdomenul, sa mai scada burica aia (Burtica??? ce burtica??? nu vezi ca am tras-o?!) si vai! trebuie sa facem ceva cu bratele alea! (acum cu bratele mele ce ai femeie?!). Facem un program simplu, alergam 20 min apoi aparate.
Si, draga de ea, incepe sa alerge si ea cu  mine. Eu dupa 2 minute imi pierdusem complet respiratia, transpiratia imi intra in ochi, eram imbujorata si convinsa ca in urmatoarele 10 minute imi voi da obstescul sfarsit. Ea?! Ea nu e femeie, am zis-o!!! Trupul ei perfect (parca si alearga mai elegant ca mine) era acoperit unifom de o pelicula fina de transpiratie. Daca eu aratam 20 min mai tarziu ca si cum as fi dat cu aspiratorul intr-o sauna, ea era ca o actrita de filme XXX. Sudoarea facea ca pielea (atat cat se vedea) sa straluceasca, privirea ii era senina, avea chiar si puterea sa zambeasca si sa zica: Hai! inca 10!!! Sus!! sus!!

Dar asta nu e tot. Cand vede ca mor acolo langa ea, imi propune o pauza sa imi revin -  pe stepper! si profita de pauza ca sa imi vorbeasca despre cele mai delicioase salate si despre o dieta echilibrata formata din cat mai multe fructe si legume (ciudat! parea sa nu stie ca ciocolata e cea mai buna leguma si merdeneaua cel mai bun fruct) despre efectul nociv al sucurilor carbogazoase (mai ales Coca Cola) si cum o salata mare creatza cu doua rosii este mai hranitoare si mai sanatoasa decat o shaorma.... prostii
Cand am terminat de tras, impins, ridicat, comprimat si aruncat, ma schimb si incerc sa fug de acolo.
Ma opreste in usa pentru cateva sfaturi importante: "de acum inainte o jumatate de ora nu bagi nimic in gura"
"nimic?" (nu are sens sa spun unde imi zburase mie gandul atunci)
"NIMIC, nu bei, nu mananci o jumatate de ora. Si cand ajungi acasa, faci un dus scotian sa vezi ce bine o sa te simti..."
am scapat, am ajuns acasa si am bagat o tigara :) si am incercat si dusul scotian, insa aceasta experienta va face obiectul unei alte postari.... poate

Pedaland

Merg la sala. Asta nu e o noutate pentru prietenii mei de pe facebook insa ce nu am scris este ca mereu cand merg la sala imi iau un mp3 player (desigur toti au un Ipod insa eu sunt mai in urma un pic) si din secunda in care intru in sala pana in secunda in care ajung acasa nu mai scot castile alea din urechi.... Alerg, trag de fiare, merg pe bicicleta, mereu insotita de Akon, Eminem sau mai stiu eu cine (genul asta de muzica imi pune sangele in miscare si imi da energie) insa azi, surpriza! am ramas fara baterie.
Asemeni unui copil care a pierdut in aglomeratie mana protectoare a mamei lui, nu stiam ce sa fac. Parca nimic nu mai mergea, greutatile erau parca de neclintit, banda mergea mai greu, bicicleta se uita fioros la mine si opunea o rezistenta mai mare ca de obicei si in mijlocul acestui haos produs de pierderea lui Eminem descopar ca sunt inconjurata de oameni, ca pe bicicleta de langa mine e o tipa venita pentru prima data care isi dadea parca ultima suflare cu fiecare pedala (vorbesc de parca eu as fii vre-o veterana dar na! am dobandit un pic de rezistenta) si o incurajez sa continuie, imi zambeste si pornim o mica discutie. In spatele meu, doua doamne povesteau despre Perversul de pe Targu' Ocna stiau orice mai putin numele lui, si intru in vorba si cu ele :) se dovedesc a fii femei foarte simpatice si pline de energie si uite asa am reusit sa imi fac 3 noi prietene si sa aud pentru prima data ce spune instructoarea de fitness cu privire la dieta si miscare. Pedaland in continuare regretam ca am pierdut zile cufundata in gandurile mele si in Eminem cand puteam sa interactionez cu oameni reali si sa ma bucur de prezenta lor

De aici gandul mi-a zburat la GPS. La vocea calma si nu prea politicoasa (pentru ca niciodata nu zice "Va rog, luati-o pe prima strada la dreapta" si nici "multumesc") a GPS-ului. Asa cum eram eu in sala insotita de Eminem la fel si soferul e insotit tot drumul de duduia sau duduiul care ii spune mereu pe unde sa o ia sa ajunga direct la destinatie.
Ratacirile pe stradute fara o tinta sunt posibile doar daca nu setezi aparatul sau  daca nu il pornesti, iar situatiile "jenante" in care trebuie sa intrebi un cetatean cum se ajunge la locul X - pornind astfel o discutie care uneori poate sa fie chiar interesanta - sunt de domeniul trecutului. Nu mai ratacim pe drumuri de tara, nu mai batem la porti sa intrebam unde e o benzinarie (ca o vezi pe harta) sau cum se ajunge in locul x, nu ne mai oprim sa intindem harta pe capota masinii si sa ne alegem o ruta.... ajungem fix acolo unde vrem fara riscuri, fara ezitari insa si fara a mai trai....

Si pedaland eu asa ma intrebam: Daca Cristofor Columb ar fi avut GPS cine mai stia de Oprah? OZ? Brad Pitt etc.?

criza bat-o vina

E o dupa amiaza frumoasa de iarna, e ziua mea, m-am imbracat elegant si ma pregatesc sa plec catre parintii mei.

Ma vede, stiu ca ma vede asa cum si eu l-am vazut de departe. Ochii nostri se intalnesc doar pentru o clipa suficient ca el sa ma invite sa iau loc langa el, prefer sa ma asez in spate insa. Ma intreaba unde mergem si ii dau adresa.

Inevitabil discutia porneste.... chiar de la adresa.
Exista un Dumnezeu!! - exclama incantat - sa mai zica cineva ca nu exista!!! Stiti, mama mi-a spus decand eram mic ca trebuia sa ma cheme Toma nu Razvan, cu timpul am citit (opa! a folosit cuvantul cu "c") si am aflat despre viata lui si nu era un baiat rau, i-am zis si mamei si mi-a zis: pai vezi?!

Tocmai primisem de la Cami postarea cu tipurile de taximetristi si deja il catalogasem la "credincios" desi lipseau elementele definitorii ca cruciulitele si iconitele. Fals! nimic nu putea sa fie mai fals!

Se lanseaza intr-un monolog despre deontologia (nu, nu s-a balbait cand  a spus cuvantul asta) profesiei de taximatrist si mi-a spus ca daca si-ar deschide el un cabinet jumatate din ei nu ar trece examenul psihologic pentru ca, vezi doamne?, el e un psiholog deghizat in taximetrist.

Recunosc ca folosea un limbaj putin mai elevat decat predecesorii sai si pentru o clipa chiar l-am crezut. Am pornit o discutie despre nebunii care m-au condus pana acum prin oras. A folosit cuvinte pompoase ca: refulare, eu social, supra eu si a concluzionat ca asta spune multe si despre mine.... Eram hotarata ca daca zice ceva rau despre mine sa il intorc la originile lui insa imi spune ca eu sunt genul de persoana care incurajeaza destainuirile si "eliberarea eului personal" pentru ca se vede de la distanta ca sunt o persoana deschisa cu simtul umorului.... Mai sa vezi ca e chiar un fin psiholog, iata ce bine m-a citit!!!!
Eram aproape mandra ca sunt condusa pe sosele patriei de un psiholog care fara indoiala din cauza crizei a trebuit sa renunte la profesia lui si sa se apuce de taximetrie, sa puna o paine pe masa copiilor lui. Si el spunea bancuri (deloc porcoase) si eu ma umflam in pene ca mare noroc era pe capul meu sa merg cu un om nu numai sanatos la cap ci un ditamai psihologul!

Aproape de destinatie il intreb: dar de ce profesati meseria asta si nu sunteti psiholog? (vezi ce limbaj? puteam sa il intreb: "da' da ce esti taximetrist?" insa aveam in fata mea un om cult)
Imi raspunde ca e greu, ca pasiunea lui si motivul pentru care va ramane in istorie este adictia. Ca prieteni lui doctori spun: ce adictie? dependenta! dar nu e asa si ca a vorbit si cu Sorin (Oprescu) prieten bun cu el si i-a zis: Sorine, hai mai bine sa intri in istorie ca cel care a declarat alcoolismul o boala si nu doar o dependenta, de-le-n colo de strazi!
dar e greu, lumea vrea voluntariat, suntem la coada Europei ca toti au AA si toti trateaza alcoolismul ca boala numai noi facem doar terapie si nu si medicatie.
Mi-a fost mila de el... nu am avut inima sa ii spun ca si la noi, de ani buni, alcoolismul e tratat ca o boala si nu doar ca o dependenta si ca.... nu va intra in istorie.... doar aici in www va ramane o buna bucata de timp :P

Revin la faptul ca ii prefer pe nebunii care se manifesta decat pe cei care par normali

Poltergeist!

OK! am zis ca nu dau din casa si incerc sa nu dau.... prea multe :)

Pentru cine ma cunoaste nu este absolut nicio surpriza cand spun ca eu vorbesc frecvent cu obiectele (fie monitorul, imprimanta - de depate cea mai mare partenera de discutii - farfuriile, tacamurile, foi de hartie si lista poate continua la nesfarsit) de curand am inceput sa port discutii aprinse cu masina de spalat.

Desigur, te intrebi de ce nu vorbeam cu ea pana acum. Nu te intrebi? eu ma intreb :)
Pana acum relatiile noastre erau scurte si pasagere. O umpleam cu haine, setam programul (mint! o pun pe un singur program indiferent de ceea ce spal) imi faceam de treaba pana termina, luam rufele si la revedere!
de la o vreme insa incep sa cred ca este posedata de un spirit malefic!

Ieri dimineata ma decid sa spal. O pornesc (si aici imi vine in minte o replica dintr-un film in care tipul ii spunea unui alt tip: "the copy machine is like a woman; you have to turn it on and worm it up before you stink anything into it") pun rufele si plec. Ma apuc de alte alea pe zgomotul din ce in ce mai enervant al masinii, termin traba si aud in continuare acelasi zgomot, citesc si.... ei bine da! acelasi zgomot. Se scursese mult timp, nu stiam exact cat insa muuuuult, mult prea mult pentru programul care de obicei este de 45 minute... intr-un final fericit termina (undeva aproape de apusul soarelui) asa ca decid sa imi verific legatura cu realitatea si mai pun o masina fara sa schimb nimic. De data asta ma uit la ceas: 19.15. ma duc, ma uit la film, stau pe youtube, citesc, se face ora 22 si masina mea continua sa mestece nesatios la rufele mele. Decid ca este deja prea tarziu si mi-am chinuit destul vecinii toata ziua asa ca o opresc.

Azi dimineata la ora 7.30 o pornesc din nou. Termina de spalat nici mai devreme nici mai tarziu de ora 11.40!!!!! nu imi venea sa cred! Asa ca am facut ce orice gospodina ar fi facut: am scos rufele si am intrebat-o ce are. Niciun raspuns. Am sters-o si am curatat-o si am intrebat-o daca ii e mai bine, Niciun raspuns. Am incarcat-o pentru a treia oara in doua zile cu rufe insa avand grija sa nu pun prea multe (sa nu o obosesc) si i-am dat drumul nu inainte sa o rog sa aiba mila de nervii mei si asa fragili si sa nu ma tina treaza pana la miezul noptii pentru o pereche de blugi si doua bluze. Sunt sigura ca m-a auzit si m-a inteles pentru ca a terminat programul la 15! Am mustrat-o din nou pentru faptul ca se misca fie prea incet fie prea mult, pentru ca imi consuma apa pretioasa si curent electric scump.... si ca pedeapsa am decis sa nu  o mai sterg!

acum, singura acasa, ma intreb si te intreb: sa chem un mester sau un popa?....

This could be the end of a beautiful friendship

Sunt fascinata!
Traim intr-o lume in care daca dai un search pe google poti sa afli de la meniul acarienilor la rochiile de seara purtate de Eva Gardner cand se intalnea cu Hitler, putem sa facem video-conferinte, putem sa vorbim si sa vedem interlocutorul chiar daca este la mii de km distanta, putem cu un singur click sa ne laudam ca suntem prieteni pe facebook cu brad pitt sau mai stiu eu cine, organizam mitinguri si proteste pe mail si.....
si cu toate astea in relatia cu statul suntem in secolul II (doi).
Mergem la sediul diverselor institutii, facem varice stand cu orele la coada, dam informatia pe DISKETA!!! Disketa adica chestia aia care are o capacitate de stocare asemanatoare cu o foaie de hartie (chiar! se mai fabrica diskete? si daca da, se fabrica si pentru alte tari in afara de Romania?) si declaratiile neaparat tiparite (de-i in mama lor de copaci) si semnate de mana...

"relatia cu statul (nu intamplator scris cu s si nu cu S)" intra in atributiile mele de cateva luni.
Intr-o calduroasa zi de iunie m-am asezat pentru prima data la coada, la un ghiseu sa depun declaratiile si atunci am vazut-o! cu parui-i blond ce ii se revarsa pe umeri, manechiura lunga si perfecta (indicator clar al faptului ca nu prea face treaba in casa) ochelari si o privire suava aruncata peste ochelari!
Si de atunci, in fiecare luna ma asez la aceiasi coada ca sa intalnesc aceiasi femeie.... Sa fie oare din comoditate? (e ghiseul chiar din fata scarilor) sa fie pentru ca sunt o fire fidela? nu stiu! Cert este ca de-a lungul lunilor ce s-au scurs din acea zi de iunie am aflat ca are un fiu si ca i-a luat cadou de ziua lui o excursie la Roma, ca sotul (sau poate iubitul) lucreaza in aceiasi cladire ca si ea, ca au invitati in august de ziua ei, ca e la regim, ca e vesela cand ninge si ca nu suporta ploaia. Cum am aflat? e simplu. Doamna uita ca este platita din banii mei, si ca din banii mei (si ai tai) isi plateste ea manechiura si ca ea este acolo sa imi ofere mie un serviciu si atunci cand ii vine (de obicei inainte de inchiderea programului cu publicul) isi suna prietenii, sotul, amantul sau mai stiu eu cine si vorbeste, si vorbeste de o uita D-zeu. E uneori intrerupta de cate un individ mai infuriat ca mine care ii bate in geam amintindu-i ca oamenii aceia care formeaza o coada ordonata nu sunt acolo ca sa ii asculte ei povestile de viata ci ca sa faca o treaba....

Anyway. azi am revazut-o! La fel de frumoasa, aceiasi privire "calda" si "blanda" acelasi "suras"... ma asez ultima la coada si exact cand ajung o aud:
Cine e ultima persoana?!!!
ridic sfios mana (si zambesc by default) uimita de faptul ca instantaneu 10 sau poate 12 capete s-au intors catre mine
de pe scaunul ei cald (ca ea nu era uda la picioare ca mine cu siguranta) spune: bine! tu esti ultima pesoana! dupa tine nu mai primesc pe nimeni! daca pleci imi spui!
urmeaza minute bune de asteptare in liniste cand deodata.... se aude o forfota calma, ca o pala de vant ce adie vara printre frunze... si vad oamenii cate unul cate doi urmand directia scarilor si disparand in neant fara sa se mai intoarca.... la coada la care eram eu incepe sa se sesizeze ceva... ce se intampla? cand auzim o soapta: La etajul 3, te primeste daca ai o declaratie sau doua....
incet incet pleaca si oamenii de la coada la care eram eu. Eu insa nu stiam ce sa fac: sa ma duc la trei? sa raman acolo?
se deshide din nou usa ghiseului si o privire se ridica si intreaba: unde e fata care era ultima persoana?
aceiasi mana sfioasa se ridica in aer si acelasi zambet
NU! nu esti tu! fata aia nu avea un fular asa (oare chiar nu ma recunoaste? pe mine?)
mai multi straini imi iau apararea si sustin ca eu eram ultima persoana. ghiseul se inchide iar eu trista si abandonata ma gandeam in continuare la minunatiile care se petreceau.... la etajul trei
Ma duc - imi zic - si daca nu rezolv ma intorc.
La etajul trei era un nene, tanar amuzant care m-a rezolvat in doi timpi si trei miscari.... ca sa nu zic ca nu era nimeni, nicio coada, parca toti ma asteptau pe mine.
In timp ce coboram scarile decid ca trebuie sa anunt ca am plecat asa ca ma intorc la coada blondei, intru in fata si ma postez langa ghiseu
isi ridica privirea si ma vede. Intreba: da?
eu: voiam sa spun ca am plecat
ea: dar cum....?
nici nu trebuia sa zica mai mult, privirea ei spunea totul: dar cum pleci? ai rezolvat treaba? unde? la aia de la 3? si eu? pe mine cui ma lasi? cum ai putut sa ma tradezi?
isi aduna orgoliul facut bucatele si imprastiate pe birou si zice: bine! sa vina la mine cine a ramas in locul tau!
atat! usa ghiseului s-a inchis.
Acestea au fost ultimile ei cuvinte..... pana luna viitoare :)